Amor a la mexicana (Coriander, Bournemouth)

20150819-DSC_0201
English

I know some people who love coriander. The dish is called coriander bombs and it’s served with a white fish, whichever that might be. I don’t remember a time in my life actually acknowledging the taste of coriander, until people around me started to hate it. Now I know that the different taste in a lot of Asian dishes is coriander. It’s just a nice touch to the food. (or an intolerance.) My story, though, is not about coriander as a spice, but about Coriander as the cozy Mexican restaurant in Bournemouth.

Unlikely to be able to pull it off, I did. I convinced everyone to have a Mexican dinner. I know the credit should go to the sombreros they lent you to wear, but I like to think that sometimes my friends actually listen to me. I was surprised to see that a small restaurant in a small city cares about caeliac allergies, vegetarian choices and even vegan ones. Not to sound posh, but London still has a lot to learn. I personally think that a lot of allergies are bullshit or just mild intolerances to normal life. *sarcasm* But in the end, is customer’s choice, you can try to educate him, as long as you know which are the options.

I am not vegetarian, vegan, nor allergic to anything so far.  (strong intolerance to eggs, but that story is for another time). So my choices were limited only by my lack of knowledge, discovered on the very time I started reading the menu. I thought I knew a lot of things about North American food. I didn’t. So I went for the interesting names: Gumbo, a stew with chicken and smoked chorizos, which was incredibly close as flavor and texture to our dear gulas. Salad on the side, tortillas, everything you need to make your own wrap. I tasted for the first time salad with cinnamon. Cinnamon (the spice, not a prostitute) is my best friend. I love it, everywhere, anywhere. It was definitely one of the weirdest things I have ever tried. I wouldn’t do it a second time, though.20150819-_DSC0269

On the table (this is what I like to say when I actually taste everyone’s food: that it “was on the table”) we had nachos with different sauces to start with, beef and chicken fajitas, with yellow rice and tortillas, plus the star of the evening: Volcano, a dish with chicken, tomatoes, cheese and potatoes. Secret ingredient? Coriander. Not so secret: we finally discovered “the strange ingredient” P. never liked. Lately, it actually developed in a strong intolerance to it. Unfortunately, I am a huge fan of Asian food, so it’s going to be tricky to find something in between.20150819-_DSC027620150819-_DSC0278 20150819-_DSC027020150819-_DSC0274 20150819-DSC_0198

Other than that, the food was incredible, the sauces really tasty, huge portions (no one finished the plate).  A. eat a worm. A tequila one. Each and one of the small worms from the small bottles were bound to be a butterfly one day, instead they were eaten by Romanian guys who like to live dangerously. (and drink tequila that tastes like gas).output_bnNgy9

It was not cheap for Romanians, but it was definitely affordable for Londoners. We spent over 100, for 5 people, with Pina Colada, Estrellas de mi corason (beer) and tequila, mi amor.

Coriander is definitely a recommendation, in case you make it to not-so-sunny-Bournemouth! Don’t worry, is warm and dry in the restaurant. Plus, they have tequila.20150819-_DSC0214 20150819-_DSC0216

Romanian

Știu nişte oameni care iubesc coriandrul. Combinaţia îşi ia numele din cantitatea de coriandru folosit: bombe cu coriandru si este servit cu un pește alb, oricare ar fi.. Nu-mi amintesc un moment în viața mea să fi recunoscut, de fapt, gustul de coriandru, până când oamenii din jurul meu au început să-l urască. Acum știu că gustul ăla ciudat  dintr-o mulțime de feluri de mâncare asiatică este coriandru. Pentru mine, e doar o adăugire subtilă la mâncare. (sau o intoleranță.) Totuşi, povestea mea nu este despre coriandru ca un condiment, ci despre Coriandru, un restaurant mexican din Bournemouth.

Puțin probabil să fie dusă la capăt provocarea, am făcut-o. I-am convins pe toţi să avem o cină mexicană. Știu, creditele ar trebui să meargă la sombrero, pe care le puteai împrumuta în restaurant, dar îmi place să cred că, uneori, prietenii mei  mă ascultă, de fapt. Am fost surprinsă să văd că unui restaurant într-un oraș mic îi pasă de boala celiacă, alegeri vegetariene și chiar cele vegane. Să nu sune a înţepat, dar Londra are încă multe de învățat. Eu personal cred că o mulțime de alergii sunt prostii sau doar intoleranțe ușoare la o viață normală. * sarcasm * Dar, în cele din urmă, este alegerea clientului, puteți încerca să-l educaţi, atâta timp cât știți care sunt opțiunile.

Eu nu sunt vegetarian sau vegană, nici alergică la nimic până acum. (intoleranță puternică la ouă, dar asta e o poveste pentru altă dată). Deci, alegerile mele au fost limitate doar de lipsa mea de cunoștințe, descoperită chiar în clipa în care am început să citesc meniul. Credeam că știu o mulțime de lucruri despre  gastronomia din America de Nord. Nu. Deci, am ales precum a sunat: un nume interesant  Gumbo, o tocană cu carne de pui chorizo, care a fost incredibil de aproape ca aromă și textură de al nostrum gulaş drag. Salată, orey, tortillas, tot ce ai nevoie pentru a-ţi face propriul wrap. Am gustat pentru prima dată salată cu scorțișoară. Scorţişoara (condimentul, nu o prostituată) este cel mai bun prieten al meu. Îmi place, peste tot, oriunde. Acesta a fost cu siguranţă una dintre cele mai ciudate combinaţii pe care le-am încercat vreodată. Deşi nu aș mai face-o a doua oară.

Pe masă (asta îmi place să spun atunci când mănânc de fapt, din farfuriile tuturor: că „a fost pe masă”), am avut nachos cu diferite sosuri ca aperitiv, fajitas (carne de vită și pui), cu orez galben si tortillas, plus starul serii: Volcano, un fel de mâncare cu carne de pui, roşii, brânză şi cartofi. Ingredientul secret? Coriandru. Nu atât de secret: am descoperit în cele din urmă „ingredientul ciudat”, care nu-i place deloc lui P. În ultimul timp, neplăcerea s -a dezvoltat într-o intoleranţă puternică. Din păcate, eu sunt un mare fan albucătăriei asiatice, aşa că va fi dificil să găsesc calea de mijloc.

În afară de asta, mâncarea a fost incredibilă, sosurile foarte gustoase, porțiile imense (nimeni nu a terminat din farfurie). A. a mâncat un vierme. Din tequila. Fiecare dintre viermii mici din sticlele mici ar fi putut fi un fluture într-o zi. În schimb, au fost mâncaţi de nişte români cărora le place să trăiască periculos.(și tequila cu gust de gaz).

Nu a fost ieftin pentru romani, dar a fost cu siguranta la prețuri accesibile pentru londonezi. Am cheltuit peste 200 de lire, pentru 5 persoane, cu Pina Colada, Estrellas de mi corason (bere) și tequila, mi amor.

Musai să mergeţi la Coriandru, în cazul în care ajungeţi în nu-atât-de-însoritul-Bournemouth! Nu vă faceți griji, e cald și uscat în restaurant. În plus, au tequila.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s