Spascapade

DSC_2277

Ghici ce? Soarele cand rasare in Japonia aduce cu el o caldura de-ti vine sa-ti iei pielea de pe oase. Si mai ghici ce? In fiecare zi merg prin caldura asta. Si inca ceva? Inca nici nu e asa de cald.
Dar lasand toate aceste mici detalii deoparte, trebuie sa mentionez ca relatia noastra nu are de suferit, desi a fost un pic cam posesiva: nu mi-a permis somnul si odihna sperata, in schimb m-a tinut nopti de-a randul treaza. Gandurile in mare parte se refereau la ce kanji-uri mai am de invatat, ce teme mi-am lasat nefacute, si chiar in timpul somnului m-a pus sa alerg dupa literalmente cai verzi pe pereti, sau unicorni, sau personaje multi-dimensionale.

In acest caz, mi-am zis ca trebuie in curand sa plec din camin, sa ma dezlipesc de scaunul de la birou si sa schimb aerul din Kobe pe un aer care sa-mi aseze mintea pe o canapea moale de plus. Si iata ca in sfarsit, am realizat si fapta asta mareata- i-am sugerat Ancai sa ne facem frumusel bagajul de week-end si sa mergem sa mai dormim si in alt pat. Zis si facut, la sugestia profului tare simpatic -Park sensei, am ales ca destinatie oraselul de pe coasta de nord a prefecturii Hyogo, Kinosaki Onsen. Onsen, pe japoneza, is baile termale din Romania, cu distinctia ca apa respectiva e incalzita de activitatea de sub pamant.
Acum, sa ne intelegem- Kinosaki este o destinatie de spa, avand un circuit de 7 bai publice diferite, in care te duci sa te inmoi intr-o apa atat de fierbinte ca ti-o da cu ameteala si parca si o umbra de lesin. Si asta cu atat mai mult cu cat intregul corp ti-e bagat la aburi complet despuiat (sentiment mai mult decat eliberator, zau). Problema cu renuntatul complet la haine si dusuitul de fata cu in jur de alte 10 persoane a fost eradicata demult, de pe vremea cand am inceput sa fac dus la comun la camin, unde s-a intamplat chiar sa leg conversatii pe japoneza.
Sambata, pe la pranz, pe cand pisicile electrice se odihneau si-si reincarcau bateriile pentru o noua tura de zbantuiri si vise impletite, eu am ajuns in nordul coastei dupa un drum de 3 ore cu trenul (inca nu vorbim de Shinkansen), am pasit in afara statiei de gara si primul gand mi-a fost “Gee, this is rather quaint”. M-asteptam sa vad deja omuleti umbland in yugata, cu papucii de lemn troncanind pe asfalt. Nu s-a intamplat… ne-am luat de manuta si ne-am indreptat catre ryokan, sa ne lasam bagajul, si de cum ne-am directionat ochii pe harta orasului, o tanti a sarit sprintena “Ramaneti peste noapte? Aveti rezervare? Aveti nevoie de transport? Va descurcati sa ajungeti? E la 10 minute departare, intre baia cutare si baia cutarica”. Dar desigur ca ne-am descurcat. Am trecut de vreo 3 ori pe langa el, dar ne-am descurcat, ca acum fetele stiu sa ceara indicatii pe limba nativilor. Foamea ne-a lovit tare drept in stomac si-am zis: fructe de mare, ca suntem la o aruncatura de cale ferata de ocean! Am intrat in restaurantul care avea cele mai multe poze si ne-am asezat tacticoase la masa, am deschis meniul si am ales vreo 5 feluri, sa ne testam limitele. Mancarea a fost incredibil de rapida, bine ca n-am vazut cand ne-au pescuit mancarea din acvariu (in pozele ce urmeaza, voi povesti gusturile experimentate).
In timp ce ne admiram farfuriile, au poposit si baietii ce ne-au salutat veseli pe strada- fara exagerare, mi-au amintit de varianta Coca din Romanica, doar ca nu-s asa de zgomotosi si afurisiti ca ai nostri…
Anca si-a facut rugaciunile, eu am mers pana la capat si-am incercat tot, si am plecat cu burtile pline si mandre de curaj. Ajunse la ryokan, ni s-au pus in mana kimono-urile ce nu prea erau de vara de catre tanti patroana-san si ne-am legat trupurile in flori movalii si rozalii. Catre onsen, sa ne scufundam si sa uitam de scoala!
Pana la 11 seara am reusit sa intru in 6 din cele 7 bai, iar ultimul mi-a pus capac- vestiarul nu promitea ceva nemaivazut pana atunci- insa cand am intrat in sala de baie, m-a intampinat un acord perfect intre piatra, lemn si aburi grei de apa fierbinte. Tavanul inalt, construit complet din busteni grosi de lemn, cada larga, si vederea catre cascada de afara mi-au promis o experienta unica. Unele dintre onsen-uri aveau pregatite si optiunea de a te imbaia afara, in aerul rece de dupa ploaie- acesta a avut de departe cel mai bun concept: din nou piatra peste tot, o piscina relativ mica, complet descoperita si cu o cascada rapida in fata. Ca si cand asta nu era de ajuns, in jumatatea de ora pe care am petrecut-o in apa a inceput o ploaie rece si numa buna, cu stropi mici si cuminti.
Ca sa-mi inchei ziua, era musai sa dau pe gat o bere rece, sa pip o tigara si sa ma pierd cu totul in moleseala castigata cu munca grea. Noaptea a venit si pentru mine intr-un final, m-a gazduit in futon, nicidecum lasandu-ma sa dorm pe perna umpluta cu margele, dar trezindu-ma din nou pe sunetul unei ploi torentiale- alarma sa ma ridic sa-mi mananc mic-dejunul japonez, care ar putea sa puna la punct si cel mai mare fomist (subsemnata).
Inca o poveste va mai zic: dupa ce am vazut tot ce se putea vedea in orasel, nu se putea sa nu dam o fuga de 10 minute si pana la plaja, sa ne bagam picioarele in ocean. Facut-am si asta, desigur- cu o foarte importanta precizare ca dupa 20 min de mers, am zbughit-o ca niste copile in apa. Am facut poze, am ras, am strigat si ni s-au alaturat si unul, doi, apoi 4,5,6 ulii ce survolau deasupra capetelor ametite de nedumerire: credeau ca avem mancare sau ca noi eram mancare? Dupa ce ne-am adapostit sub un copacel, s-au indepartat usor, comunicandu-si unul altuia “Las’ ca le prindem data viitoare!”…

DSC_2380

DSC_2387Scoici gatite in abur de sake.

DSC_2390Sashimi de peste, si in special arici de mare- treaba galbena, ce are o consistenta faramicioasa, iar odata ce iei o imbucatura se topeste fara avertisment, lasandu-ti un gust usor acid, de mare.

DSC_2391Din nou scoici- de-a dreptul delicioase.

DSC_2392Salata asortata de fructe de mare- scoici, creveti, calamar, somon, icre de peste, ton, si probabil si altele ratacite prin cateva bucatele de legume. On the raw 😉

DSC_2395Urari calde de la baietii rupti dintr-o manga… imi pare rau, nu-mi vine niciun exemplu in minte.

Soare iesit dintre nori si pe unde ne-a plimbat:

DSC_2401

DSC_2403

DSC_2415

DSC_2417

DSC_2418

DSC_2429

DSC_2435

DSC_2438

DSC_2441

DSC_2444

DSC_2445

DSC_2451

DSC_2475

DSC_2481

DSC_2482

DSC_2484

DSC_2516

DSC_2523

DSC_2555

Duminica

DSC_2567

DSC_2568

DSC_2578

DSC_2583

DSC_2581

DSC_2593

DSC_2596

DSC_2608

DSC_2620

DSC_2621

DSC_2626

DSC_2629

DSC_2633

DSC_2643

DSC_2647

DSC_2652

DSC_2659

DSC_2663

And remember: all you need is love… and a nice, hot bath!

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s