Happy Birthday Samsara!

În 25 de aprilie, Samsarica noastră a împlinit un an de când încântă papile gustative, dar și pe cele ochiometrice. Nu puteam rata un asemenea moment, așa că ne-am pornit în-nu-cea-mai-frumoasă-zi, cu încă 3 membrii meniți să fie convertiți mâncării fericite.

Unii dintre noi stăpâni deja pe meniu (adică știam ce nu mai comandăm, pentru că le mâncasem prima dată când am fost la ei), am dat sfaturi noilor veniți cu o siguranță neavenită.


collage

Ca întotdeauna, n-a fost ușor să ne hotărâm, iar la unii dintre noi alegerea n-a fost chiar atât de bună. Însă desertul a spălat păcatele, dar până acolo mai avem.

Nu era tocmai cald pe terasă și vântul nu ne voia prin preajmă, dar am rămas ca bravi soldați pe frontul…gastronomic, să îmbucăm felurite experimente.

collagechilli

În dreapta mea, s-a servit lasagna cu ciuperci și spanac, care s-a dovedit a fi un strop mai puțin sărată decât data trecută, însă delicioasă. Domnișoara K. s-a declarat încântată și s-a dat bătută cu 3 îmbucături înainte de marele final.

DSC_7114

collagepaste

Al nostru nu-atât-de-curajos a comandat o pizza Quatro Formaggi, care nu avea gust de burduf- primul șoc. De fiecare dată când am mâncat pizza QF, nu doar în Cj, unul dintre tipurile de brânză era cea de burduf, care dacă nu e de casă și nu e bine făcută, e oribilă. Asta vine de la un om care de-abia a început să o mănânce, după ani de zile pierduți prin brânzeturi seci, iuți sau lipsite de gust. Orice om ar trebui să guste prima dată o brânză de casă și mai apoi să i se dea drumul în lume.

DSC_7117

Blatul excelent, nimic de reproșat.

A doua surpriză, numită supă-de-care-vom-mânca-data-viitoare ne-a topit ca pe-o înghețată uitată pe masă. Supa de hribi cu parmezan a fost perfectă: cremoasă, caldă, CU parmezan, nu cu IDEE de parmezan, savuroasă. M-am îndrăgostit de ea instantaneu (norocul lui P. că-și comandase și felul doi), iar acum câteva zile, când am avut ocazia să le trec din nou pragul, am lăudat-o de s-a umplut masa cu farfurii pătrate, pătate ici-colea cu parmezan. Dar, există un dar mare, n-a mai fost la fel.

După povești excentrice despre supa asta, să spunem doar că musafirii orașului n-au simțit toate laudele noastre.     Dar nici eu n-am mai iubit-o așa. Supa era lichidă, prea dansa prin farfurie, textura și densitatea nu mai erau la fel, iar gustul…să spunem doar că dacă aș fi mâncat-o în varianta asta prima dată, se alătura chilli-ului. Știu din proprie experiență că, deși se urmează aceeași rețetă în linii mari, fiecare bucătar dă un alt gust mâncării.

DSC_7109

 

De multe ori, indirect, fără să realizeze asta, iar diferența e poate mai puțin sesizabilă. În cazul acesta, n-a fost așa: diferența a fost ca între două supe total diferite. Nu știu cauzele, dar știu sigur cealaltă gașcă de gurmanzi a renunțat deja la supă pentru următoarea vizită.

DSC_7121

Deliciul lui Buddha a fost un experiment mai plăcut decât chilli, dar nu suficient, însă aici e vorba de gusturi și nu de cum s-a gătit. 

La masa oaspeților de care vă pomeneam mai devreme s-a servit supă cremă de linte cu ajwain, parmigiano cu vinete și mozzarella (farfurie rămasă albă) și paste din dovlecel cu sos de roșii. Sosul era proaspăt făcut din roșii, iar aroma de busuioc și usturoi era incredibilă. Mi-a făcut o poftă, de-a intrat pe lista „ce gătim acasă.” Expertul în bere de ghimbir s-a declarat tare mulțumit.

Dar nu v-am spus nimic de ale Samsarei deserturi, pe care, cu ocazia aniversării lor, le-am primit din partea casei. collageraw cakecollagecakeA fost pentru prima dată când am mâncat prăjitură raw, dar ce le-aș mai schimba cu ale noastre, de-ar fi după plăcerea mea și nu după buget. La prima linguriță e ciudat, apoi se sparg aromele ca niște bule de dulceață și nu te mai poți opri din mâncat. Eu nu mănânc mac defel, dar am pierdut numărătoarea lingurițelor din prăjitura cu lămâie.

Toate-s  bune foc, de nu mai știi ce-ți place: ciocolata sau vanilia, dulce sau acru și tot așa. În schimb, celor care nu sunt obișnuiți cu cătina sau nu le place gustul ei puternic, le recomand să stea departe de tortul de cătină cu portocale. Nu e rău deloc, dar pentru necunoscători nu alunecă atât de ușor. Precum ceaiul verde: cunoscătorii fac diferențe între specialități și e o adevărată explozie de gusturi pentru ei, în timp ce novicilor li se pare doar amar și uneori imposibil de băut.

Toate astea fiind așternute, vă îndemn cu drag să le treceți pragul și să învățați din experiențele noastre.

samsara

 

All you need is love, healthy food and a cat!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s