Aperitive care fac impresie, nu și bătături de bucătărie

Când ai prieteni în vizită și ți-ai pregătit mai mult decât 2 sticle de vin, înseamnă că va fi o noapte lungă. Iar nopțile astea cer pe lângă chipsuri cu aromă de usturoi și alune la pungă mare niște hrană. De mărimea unui tapas obez, aperitivele românești te scapă de farfurii și tacâmuri de spălat, de servirea extravagantă sau de chinul de a te menține atât în poziția de gazdă, cât și în cea de partener de pahar.

Noi am optat pentru ceva simplu: brânză, ciuperci și vinete. Însă ne-am străduit să nu plictisim încă de la prima impresie, dar mai ales să creăm amintiri gustative pe termen lung. Plăcute, se înțelege.

Ciuperci umplute cu brânză

ImagineImagineImagine

Se spală ciupercile (sau nu, dacă vrei să trăiești periculos) -există zvonuri că nu ar trebui curățate, eu le curăț de fiecare dată-  și se lasă la scurs. Nu ai nevoie de extra apă. Codițele se toacă bine și se amestecă cu un tip de brânză tare -telemea răzălită, burduf sau specialitatea casei-, cu ricotta sau alte consecințe lactate n-ar ieși la fel de bune, zic eu. Sare, piper, usturoi, fă-ți de cap. Bagă-le la cuptor și îndepărtează pofticioșii, altfel îți rămâne masa goală.

 

DSC_0424Rezultatul, într-o variantă mai clară, va fi delicios și asemănător cu acesta.

ciupO variantă recent testată: ciuperci brune necurățate, mărar, ou, leurdă și cottage cheese. Nu dai greș cu leurda, dacă e proaspătă. Le-am mâncat fierbinți, nu pot descrie toate exploziile de gust, dar au alunecat cu brio.

Am mai făcut biscuiți Tuk( îi aveam de ceva timp și pare-se că nu mai mănânc biscuiți )  cu cremă de brânză, din  brânză făcută în casă, asezonată cu pătrunjel proaspăt, salată de țelină și morcovi răzăliți în șuncă. Am umplut felii groase de ardei cu aceeași cremă de brânză.

 

DSC_0426 DSC_0427 DSC_0428 Bruschete frecate cu usturoi,  vinete neaoșe și roșii au completat meniul. Măslinele alea frumoase sunt cumpărate gata umplute.

Ce vreau să vă povestesc de fapt e aventura cu plăcinta de dovleac. M-am îndrăgostit de ea de la prima felie. A fost făcută de mama unei colege de la muncă și a fost devorată în puține minute. Am căutat o rețetă și cu foietaj cumpărat m-am străduit să fac o plăcintă delicioasă.

Am călit dovleacul cu zahăr și scorțișoară. Am uns foile individual cu unt, am așezat 3 pe fund, un strat de dovleac, alte 3, dovleac și un strat final de foietaj. La cuptor cu ea până se rumenește și e gata de servit.

Dar mie nu mi-a plăcut. Dovleacul nu s-a transformat în pastă cremoasă și nici gustul nu a fost apropiat de amintirea care se topea în gură. În schimb, ai mei prieteni au mâncat-o cu o plăcere marcantă pentru cariera mea de bucătăreasă în devenire. N-am mai încercat de atunci și departe de mine gândul de a experimenta o altă rețetă de plăcintă dovlecească  în curând.

Aveți aici poze care demonstrează tenacitatea mea.

DSC_0410 DSC_0413 DSC_0414 DSC_0417DSC_0421

All you need is love, cat and food (without cat hair, if possible)!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s