De ce a pica un interviu nu e neparat un lucru rau

 

Am picat 2 interviuri in viata mea. Unul la un magazin de haine second hand, unde se pare ca nu aveam abilitatile necesare pentru a cantari haine. Si am fost dezamagita. Dar nu de angajator, ci de mine. Ca nu sunt destul de buna, ca daca pentru un asemenea job, nu aveam  calitatile necesare, cat de buna as putea sa fiu pentru jobul de vis(indiferent care era la acel moment), daca nu m-au ales pentru activitati atat de banale.

Al doilea s-a intamplat intr-o sambata de 18 ianuarie, cand am aplicat pentru flight attendant. Cu mult curaj si mult mai multa indoiala, pentru ca desi criteriile de selectie erau prezentate intr-o anumita maniera, odata ce s-a facut departajarea initiala, fetele alese erau exact in tiparul in care eu nu ma includ: nu sunt nici inalta si nici genul de fata care iese in evidenta  cu frumusetea de tipar (sau orice alt fel de frumusete, as a matter of fact). Si pentru prima data in viata mea, am realizat ca pot sa iau partea buna dintr-o experienta care nu a avut rezultatul scontat, fara sa simt ca lumea s-a prabusit in jurul, dar mai ales in interiorul meu si sa-mi pierd urmatoarele zilele analizand modul in care m-am prezentat vestimentar sau cum am vorbit, incercand sa gasesc greselile majore.

Am inteles in final ca atunci cand doua bucati din puzzle nu se potrivesc, nu e intotdeauna vorba despre vina pe care o poarta fiecare, cat despre faptul ca intre ele poate mai exista o piesa lipsa sau compatibilitatea nu exista. Asta nu inseamna ca unul e prost, urat, incult sau celalalt e arogant, incapabil sa vada ce achizitie minunata esti tu. Nu e niciuna din parti de vina, pur si simplu nu se potrivesc.

Nu m-am prabusit, n-am plans si nu mi-a scazut demnitatea pentru ca am picat un interviu. Fie nu ma potrivesc, fie n-am fost destul de buna la momentul potrivit. Ceea ce inseamna ca n-am dat tot ce e mai bun sau nu ma potrivesc in standardele lor.

A pica la un interviu nu te face nici mai desteapta, nici mai proasta, iti deschide practic ochii asupra lucrurilor care sunt pentru tine, lucrurilor pe care mai trebuie sa le inveti, fie despre necunoscut, fie despre tine.

Exista si partea rea: momentul in care realizezi ca aspectul bate mintea, mai intotdeauna. Pe de alta parte, nu m-am simtit mai urata sau mai nemultumita in legatura cu mine, doar pentru ca am picat undeva unde altele au reusit. Pun accent pe ce am invatat din experienta asta, pe observatiile personale si pe cerintele reale

Si ma pregatesc pentru viitor.

You might just no fit it and still be the most awesome person in the world.

 

Anunțuri

Un gând despre „De ce a pica un interviu nu e neparat un lucru rau

  1. Pingback: Politicienii… ca fata dispărută la mănăstire | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s