„Mama” (2013) – „A mother’s love is forever”

Mama - movie

Trebuia să scriu mai devreme acest review, însă ocupată fiind, nu am reușit să mă coordonez prea bine, iar planurile știți că nu ies niciodată cum vrem noi. Dar, să trecem mai departe. Printre cadourile drăguțe care le-am primit de ziua mea (p.s. am devorat brioșa cu cremă de mentă, a fost un deliciu), s-a numărat și un bilet la film, la Cinematograful Florin Piersic. Filmul vizionat, „Mama”. Părerile sunt împărțite ca de fiecare dată, unii criticând la sânge rece scenariul, alții fiind mai blânzi, apreciind conținutul.

Laureat al Academiei de Film Americane, Guillermo del Toro (sigur ați văzut El laberinto del fauno – genial film) ne prezintă „Mama”, un thriller supranatural care spune povestea a două fetițe care dispar într-o pădure în ziua în care părinții lor sunt uciși. După câțiva ani mai târziu, acestea sunt salvate și încep o viață nouă alături de unchiul lor, Lucas (Nikolaj Coster-Waldau, din Game of Thrones) și iubita acestuia, Annabel (Jessica Chastain, nominalizată la Oscar pentru filmul The Help). Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu cele două surori în decursul acelor ani, iar pe măsură ce se apropie tot mai mult de adevăr, „ceva” își face apariția în viața lor, cu intenția de a ucide.

Ei bine, cum citisem undeva, înainte să aibă loc premiera, filmul te sperie bilateral: povestea in sens rău, regia în sens bun. Ce ar trebui să înțelegem din asta? Povestea clișeică a fantomei nebune care caută răzbunare, încercând să-i ucidă pe toți cei care îi stau în cale și-i încurcă planurile. Am văzut asta de o sută de ori. Ce ne aduce nou filmul? Modalitatea în care au fost gândite cadrele filmului. A trecut ceva timp de când nu m-am mai speriat la un film horror. De obicei, supraanalizez fiecare scenă și atunci nu are timp autosugestia să-și facă efectul. Însă, de data asta, nu am avut timp, pentru că am fost mult prea absorbită. Toată narațiunea, inteligent tensionată și detaliată prin ochii fiecărui personaj în parte, nu agresează vizual prin sânge inutil sau prin apariții de coșmar, cum regăsim în alte filme de gen. Acele clipe de liniște totală, îți induc parcă o teamă rece. Simplu, fără exagerări ale efectelor speciale. Încă o chestie care mi-a plăcut, felul în care a fost concepută fantoma Mamei, un corp diform, grotesc, dar cu o mobilitate rapidă și fluidă. Coloana sonoră a fost și ea bine aleasă, menținând publicul în suspans de la început și până la sfârșit.

Finalul tragic, bine măsurat, care rămâne să-l vedeți cu ochii voștrii. Poate ați văzut deja filmul și nu v-a impresionat, poate v-a plăcut, poate nu sunteți împătimiți ai genului. Eu zic să-l încercați.

Scurtmetrajul care a inspirat filmul regizorului:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s